Acasă Resurse Best Jobs 6 comportamente inconstiente ale multor patroni romani

6 comportamente inconstiente ale multor patroni romani

126
0
DISTRIBUIȚI

 

 

Metoda Lovește și Fugi  este aproape la apus în România. Ea nu  a adus stabilitate nici unei afaceri , nici măcar celor care așa au început afacerile, lovind și fugind (avem cu toții exemple proprii, unele sunt deja notorii). Trebuie să existe totuși un moment în viața unei companii când lucrurile trebuie făcute numai după o pregătire minimă și serioasă a folosirii instrumentelor și acțiunilor  necesare unei afaceri profitabile.

Acest mic preambul este legat de etapele formării competenței prin care trecem în orice proces de învățare a unor deprinderi. Conform specialiștilor acestea sunt vreo 4 la număr: Incompetența inconștientă, Incompetența conștientă, Competența conștientă și Competența inconștientă. O să le prezint pe rând în zilele următoare, cu câteva exemple care pot aduce probleme serioase în activitatea curentă a unei companii.

În acest articol o să mă opresc la incompetența inconștientă a multor patroni români. M-am oprit la doar 6 dintre comportamentele care aduc probleme mari afacerilor pe care le patronează.

Incompetența inconstientă este situația sau perioada în care nu știi sau nu înțelegi cum să faci ceva și nici nu recunoști neputința în deprinderea respectivă. Ca să fiu în tematica acestui loc, este situația în care nu știi cum să conduci o afacere. Dacă nu ai una, nu este o deprindere care să îți afecteze viața în vreun fel. În schimb dacă ești proprietarul unei afaceri și nu ai deprinderile date de pregătirea teoretică și practică să o conduci poți cauza probleme financiare și mult stress ție și angajaților tăi.  Durata de timp din această etapă durează până apare motivația de a învăța acea deprindere sau în cazul unei afaceri până trebuie să „pui lacătul” pe ea.

Mai departe, detaliind pe „căprării” deprinderile necesare conducerii cotidiene a unei afaceri, îți propun mai jos spre discuție 6 dintre comportamentele inconștiente ale unor patroni:

 

Faci cum zic eu!

Pe principiul pe care mulți l-au învățat de acasă sau din mediul social în care trăiesc că: Eu te-am făcut, eu te omor 🙁 , mulți proprietari de afaceri își conduc afacerile în această manieră.  Sentimentul pe care l-am trăit de fiecare dată  când am întâlnit această ‘competență’ a fost că simțeam cum patronul respectiv avea o aură de invincibilitate în jurul lui, asta la începuturile carierei mele. După ce am trecut profesional și eu de etapa asta a incompetentei inconștiente în meseria pe care o făceam… ca să le îi iau banii, desigur 🙂 simţeam şi chiar îl vedeam pe respectivul înconjurat de o ceață groasă, lăptoasă şi mie cum îmi este frică de întuneric, am plecat de fiecare dată cu speranţa că voi întâlni figuri mai luminoase,  spre alte minunate aventuri profesionale… odată am ajuns chiar șomer .

 

Stau sute de oameni la uşă pentru angajare!

Acest comportament, când este pus cu adevărat în aplicare de patron, duce la o demenţă totală în orice companie. Motivele care duc la decizia asta sunt diverse, nu le mai enumăr, dar de cele mai multe ori când un patron aduce ‘de mâine’ un nou coleg în locul celui plecat cu ‘coada pe sus’ sau cu ‘coada între picioare’ departamentul respectiv se duce repede în bot.

Dacă noul coleg este adus ca șef se pierde timp până înțelege ‘mersul lucrurilor’. După aceea, toți șefii noi ‘au niște idei’ despre ce trebuie făcut ‘de acum încolo’. Dacă lucrurile mergeau până atunci destul de prost este ok, dar dacă lucrurile funcționau în parametrii rezonabili… De cele mai multe ori, șefia nouă aduce cu ea un comportament straniu: din frica de a nu fi acceptat ca ‘șef’ nou veniții adoptă un comportament arogant, similar cu cel al patronului de la pct. 1 – Veți face cum zic io! Super. Plus nevasta care îi înfige și ea o idee, de obicei creață, acasă seara: le-ai arătat la cretinii ăia că tu ești șeful? Colac peste pupăza… patronului,  nou venitul șef îi va prezenta ‘proiectul’ lui de mare inspirație. În aproape 100% din cazuri, aceste ‘ședințe’ încep cu ideile noului șef și se termină cu impunerea vechilor idei ale patronului, cu argumentul demențial și unanim acceptat de toți cei care am trecut prin situații ca asta: Nu de aia te-am adus aici! Tu fă ce trebuie făcut, nu de-astea. Hai pa, că am treabă! Aștept de la tine continuări cu care te-ai întâlnit până acum.

Dacă noul coleg nu are funcție de conducere, singurul caz în care nu este perturbată activitatea echipei este când respectivul a ajuns ‘la ușa patronului’ pentru jobul respectiv având experiență serioasă pentru postul respectiv și nu a aflat dinainte ‘calitățile’ proprietarului afacerii. Știm cu toții că va afla repede, uneori din prima zi de muncă. Dacă a vrut doar un loc de muncă și ‘va vedea el’  ce trebuie făcut va trebui ca pentru o perioadă ceilalți să preia suplimentar și atribuțiile acestuia.  Și în aceste cazuri continuările din companiile românești pot fi spumoase.

Am eu un nepot…

Acest comportament este manifestat de patroni și chiar de unii manageri la apariția problemelor legate de IT-ul companiei, de noile tehnologii, în special când este vorba de comunicare internă și externă, de multe ori când este vorba despre instrumentele sau activitățile de marketing ( care sunt aproape întotdeauna confundate, înțelese și acceptate ca activități de vânzarea efectivă 🙁 ), adică cam de aproape tot ceea ce ține de controlul tehnic al relației cu clienții, cu piața în care activează compania.

Activități cărora nu li se dă uneori nici măcar o minimă atenție în multe firme?  Printarea și copierea documentelor: tonerul este pe terminate și ‘ofertele’ arată de tot căcatul – lasă că merge și așa, să-i dăm înainte, ăia nu se uită la asta, nu mai îmi pierde timpul cu prostiile astea… Și clientul exact asta vede de cum primește ‘oferta’ sau ‘fluturașu’. Și bineînțeles că este înnebunit să cumpere… Asta dacă mai vrea să citească ‘oferta irezistibilă’ pe care o aștepta tremurând ca pe Sfintele Moaște… Unde este aici nepotul pe care îl știm totuși cu toții? Este cel care știe ‘calculatoare’ și din cauza căruia eu nu mai ofertez servicii de webdesign, cel puțin, nici dacă mă pică cineva cu ceară fierbinte. Nepotul care știe ‘pe Facebook’ este colosal, un mic Einstein al familei… patronului, desigur. Plus că dacă accepți să ‘stai un pic de vorbă cu el’ poate fi cea mai periculoasă întâlnire. Dacă ești totuși obligat să ‘te vezi’ cu el pe teme din astea, ca să te ‘înțelegi’ cu el… ai pupat cămila, vorba unui prieten  🙂 .

Cheltuieli și investiții

Lipsa de cunoaștere minimă, inclusiv ca teorie de bază, a două noțiuni banale: cheltuieli și investiții poate duce la niște probleme de cash flow încât să muncești pentru astfel de patron este mai aventuros decât atunci când te dai într-un mountain-rousse. Bine, bine, se dă și apropitarul, dar măcar el este așa cum am stabilit din titlu: incompetent inconștient, nu?

Pentru mare parte dintre patronii români înțelegerea acestor două noțiuni, fundamentale pentru o afacere este pe dos. Să o iau invers, adică să încep cu investițiile inconștiente: cumpărarea de imobil sau autoturism nou și scump, uneori mai multe ( să aibă și batroana, nu?)  uneori chiar înainte de a avea măcar o singură vânzare care să se termine și cu încasare de bani. Majoritatea celor care cheltuiesc bani în felul ăsta îți vor spune și chiar cred că au făcut o investiție.

Cele mai tari cheltuieli privite ca investiții sunt în utilaje și echipamente ‘chilipir’ de genul ‘faci o afacere cu ele’ fără să existe nicio nevoie, ca să nu mai vorbesc de vreo analiză minimă. În general patronii care acționează așa se liniștesc foarte ușor mințindu-se singuri sau sunt mințiti de alții cu argumentul care funcționează fără greșeală: vedem noi ce facem cu ele, hai să le luăm că cine știe când ne mai întâlnim cu ‘castana’ asta.

Cele mai multe cazuri de falimente sau de afaceri care se zbat să supraviețuiască, pe care le știu inclusiv din experiența unui eșec personal ca antreprenor , au ajuns în situațiile acestea din cauza confuziei legată de înțelegerea și punerea în practică a acestor două noțiuni super-simple la prima vedere: cheltuieli și investiții. Una dintre erorile, uneori fatale, legate de acest subiect este următorul: aducere pe piață a unui produs sau serviciu prin asigurarea de infrastructură, echipamente/utilaje, logistică, materii prime… whatever, sunt privite și acceptate la grămadă ca investiții. Se fac eforturi financiare, uneori uriașe pentru asta. La final, când nu mai este nici aer după un asemenea tur de forță și cum de foarte multe ori resursele financiare sunt stoarse și epuizate, partea de relație și comunicare cu piața, cu clienții, cu cei care au în buzunarul lor banii firmei de mare inspirație 🙂 ,  este privită ca și cheltuială. Sintagmă: Băi inginerule, că altfel nu pot să-ți spun, tu nu vezi că nu-s bani? Nu știu de ce te mai plătesc, cred că din milă, mai bine pune mâna pe telefon, că tot cheltuiesc pe abonamente de mă seacă,   vinde și tu ceva, cuiva, CaColegii… 

Există și o parte pozitivă la treaba asta, mulțumirea, extazul general din multe companii că: am făcut o treabă bună dar… n-a fost să fie, nu-i așa? Și mai există și norocul că neștiind despre instrumentarea și analiza acestor două mici prostii, nici nu vom ști cu adevărat de ce nu  a mers afacerea. Noroc că îl știm pe meșterul Manole, o să o investim sigur de la capăt în altă afacere ‘tare’ și avem asigurată, în caz de eșec,  și o vinovată de serviciu. Singura recomandare pe care îmi permit să o fac ca să reducem din cheltuieli este să o șeruim cu toții pe Ana.

Fișa postului sau fișa prostului

Hârtia asta este necesară doar ca să fim în regulă cu toții la ITM. Nici măcar unii de pe acolo  nu știu la ce folosește, important este să fie atașată la dosarul contractului de muncă. În ea scrie oricum niște lucruri obositoare dacă le citești. Dacă trebuie să le și scrii… noroc că s-a invent copy-paste-ul. Eu zic că trebuie cumva ca toată lumea să aibă un pic de bun simț și să se cadă la o înțelegere legat despre ceea ce este de făcut într-o companie. Eventual să ne dăm toți cu părerea pe email… Norocul chior în multe locuri este că sarcina asta este trasată de mulți antreprenori români celui mai vechi angajat la companie, în general celui/celei care ‘le știe pe toate’. Trebuie să explic și eu ce am vrut să zic cu care este postul și care este prostul din titlu. De fapt nici nu mă interesează și nici nu mă bag. Am scris paragraful ăsta doar ca să umplu articolul cu text. Mulți zic că tratarea sau mai bine zis netratarea acestui aspect poate aduce probleme într-o companie, dar cei care  o spun sunt oameni de mare succes în afaceri și oricum noi nu suntem încă de nasul lor. Fiecare cu lumea lui…

Procedura

Aducerea în discuție că lipsa procedurilor poate fi o greșeală pentru o companie este deja o inconștiență din partea mea. Pentru că gândirea, scrierea și mai ales implemenatrea ei consumă timpul și energia mai multor oameni care chiar sunt puși acolo unde-s puși să facă treabă serioasă, cu scuzele de rigoare pentru tot ceea ce am scris, închei articolul aici.

 

Poti naviga singur gratuit prin multe resurse legate de conducerea conştientă, cu rezultate bune  a unei afaceri sau putem sa te ajutam sa castigi timp pretios si sa rezolvi rapid si cu succes aceasta etapa importanta din viata ta profesională, comandand Pachetul Business Profit Start, pe care ti-l oferim promotional la doar 57 RON pana la 1 martie 2016.